Entorsa reprezintă întinderea forțată a ligamentelor și capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din articulație. Cele mai des întâlnite sunt entorsele gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor.

Semne de recunoaștere:

• dureri la mobilizarea articulației;
• umflarea articulației;
• sensibilitatea zonei la atingere;
• modificări de culoare de la albastru până la negru.

Primul ajutor în entorse:

• peste articulație se aplică comprese cu apă rece sau gheață;
• se aplică bandaje cu scopul de a susține articulația;
• victima nu trebuie lăsată să folosească articulația respectivă;
• nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare traumatismului;
• transport la spital.

Luxația reprezintă ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulații. Articulațiile cele mai afectate sunt: umărul, șoldul, cotul, degetele, degetul mare de la mână și genunchiul

Simptome de recunoaștere:

• deformarea articulației;
• dureri la mobilizarea articulației sau imposibilitatea de a o folosi;
• modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
• sensibilitate la atingerea zonei.

Primul ajutor:

• nu se va încerca așezarea osului la loc;
• zona lovită se imobilizează cu o atelă sau o eșarfă, în poziția în care a fost găsit membrul;
• transportarea victimei la spital.

Fractura reprezintă întreruperea continuității unui os.
Fracturile pot fi:

• închise (pielea rămâne intactă);
• deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt).

Semne de recunoaștere:

• durere vie, localizată într-un punct fix, care crește în intensitate la orice încercare de mobilizare a regiunii lezate;
• deformarea regiunii;
• echimoze;
• lipsa transmiterii mișcărilor;
• crepitații osoase;
• impotență funcțională;
• întreruperea traiectului osului.

Primul ajutor în fracturi:

• dezangajarea victimei;
• poziționarea victimei în funcție de zona fracturată;
• în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă mai mare, fără a se încerca să se împingă bucățile de os ieșite în afară;
• imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul alelelor, care trebuie să fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulația de deasupra, cât și cea de dedesubtul osului rupt;
• nu se încearcă în mei un fel reducerea fracturii, adică așezarea oaselor în poziția ior normală;
• atelele vor fi capitonate cu bucăți de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie așezate între atelă și pielea zonei rănite;
• atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulația.

O atenție deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală și în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mișcată în absența personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc).
Orice mișcare a capului, în față, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept consecință paralizia totală sau moartea!

În cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:

• leziune la nivelul capului;
• dureri de cap;
• gât țeapăn;
• imposibilitatea de mișcare;
• imposibilitatea de a mișca anumite părți ale corpului;
• senzații de furnicături în mâini sau picioare.

Dacă victima trebuie mișcată din pricina pericolului vital:

• imobilizați gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respirația;
• victima va fi așezată pe o targa tare (scândură, ușă), suficient de lungă și de lată, în așa fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se miște lateral;
• dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunții și pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor așeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mișcare laterală a capului sau gâtului.

Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:

• victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu fața în sus, pe o suprafață plană și dură (vehicul cu platformă);
• corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susținând capul, gâtul și trunchiul în poziția în care a fost găsită victima;
• în jurul gâtului și capului victimei se așează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a preveni orice mișcare;
• dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.